Neglijarea este o formă de abuz ce afectează atât dezvoltarea fizică a copilului cât şi cea psiho-emoţională. Efectele traumatizante ale neglijării sunt deseori ignorate.
Neglijarea poate îmbrăca multe forme, de la neglijarea nevoilor de bază ale copilului (alimentare, îmbrăcăminte, lipsa igienei sau neglijarea medicală) la neglijare educaţionala (lipsa stimulării, a interesului acordat parcursului şcolar) şi neglijarea emoţională. Abandonul copilului reprezintă forma maximă a neglijării.
Oamenii de ştiinţă atrag atenţia asupra faptului că neglijarea copiilor la vârste fragede poate duce la consecinţe mult mai grave asupra dezvoltării, chiar şi de cât abuzul fizic sau sexual. Acestea pot include întârzieri cognitive, încetinirea creşterii fizice, tulburări de autoreglare emoţională şi incapacitate de răspuns la stres al organismului.
Lipsa unei interacţiuni pozitive cu persoanele de ataşament în mica copilărie, când nevoile de stimulare şi căldura au fost ignorate are un efect traumatizant asupra întregii dezvoltări. Modelul de interacţiune cu părintele devine adânc înrădăcinat în psihicul şi sufletul copilului reprezentând modul în care el se va raporta la viaţă şi la lume.
Atunci când părintele a neglijat sau chiar şi ridiculizat nevoile emoţionale ale copilul, acesta ajunge uneori în situaţia de a căuta să şi le realizeze prin forţele proprii pentru a dobândi respectul de sine. Ori de câte ori se va confrunta cu situaţii care îi pot pune în pericol acest respect copilul se va confrunta cu o puternică teamă, agresivitate, agitaţie. Tulburările de comportament pot fi adesea asociate cu neglijarea. În felul acesta se pot explica şi randamentele şcolare scăzute sau chiar mai rău cazurile de abandon şcolar.
Anxietatea, depresia, tulburările de comportament alimentar, tulburări în sfera personalităţii au fost adesea asociate cu lipsa unui climat psiho – emoţional adecvat în copilărie.
Hiperprotectia reprezintă şi aceasta o formă a neglijării. Părintele centrat pe propriile temeri, pe nevoia de control, refuza copilului ocazia de a experimenta, de a fi curios, de a lua decizii. Copilul nu va avea încredere în capacitatea sa de a se descurca prin forţele proprii, imaginea de sine fiind alterată, va suferi adesea de tristeţe şi teamă. în viitor îşi va căuta relaţii de care să se agaţe văzându-se incapabil să se descurce fără ajutorul cuiva. Va părea pasiv şi neajutorat, cu teamă de a-şi asuma responsabilităţi.
